APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
APOPLÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) predispus la apoplexie. (< fr. apoplectique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
APOPLÉCTIC, -Ă adj. De apoplexie. ♦ (adesea s.) Predispus la apoplexie. [Cf. fr. apoplectique, lat. apoplecticus, gr. apoplektikos].
Sursa: Dicționar de neologisme
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *apopléctic, -ă adj. (vgr. apoplektikós. V. plicticos și bobletic). Med. De apoplexie: simptomă apoplectică. Expus apoplexiiĭ: bătrîn apoplectic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
apopléctic (-po-plec-) adj. m., pl. apopléctici; f. apopléctică, pl. apoplécticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
apoplectic a. 1. privitor la apoplexie: simptome apoplectice; 2. expus la apoplexie: bătrân apoplectic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)