APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este în afara politicii, care nu se ocupă cu politica. 2. Adj. s. m. și f. (Persoană) care susține sau practică apolitismul. – Din fr. apolitique, (2) și după rus. apoliticĩnâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a APOLÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) lipsit de spirit politic. (< fr. apolitique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
APOLÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) lipsit de spirit politic, care arogă indiferență față de politică. [Cf. fr. apolitique, it. apolitico].
Sursa: Dicționar de neologisme
APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care susține sau practică apolitismul. – It. apolitico (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne apolític adj. m., s. m., pl. apolítici; adj. f., s. f. apolítică, pl. apolíticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este în afara politicii, care nu se ocupă cu politica. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care susține sau practică apolitismul. – Din fr. apolitique, (2) și după rus. apoliticĭnîi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)