Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele apetit:

APETÍT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

APETÍT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


APETÍT s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].
Sursa: Dicționar de neologisme

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

apetít s. n., pl. apetíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

apetit n. poftă de mâncare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APETÍT, apetituri, s. n. Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

APETÍT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

APETÍT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

APETÍT s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].
Sursa: Dicționar de neologisme

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

apetít s. n., pl. apetíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

apetit n. poftă de mâncare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APETÍT, apetituri, s. n. Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)