AOLEÓ interj. v. aoleu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AOLEÓ interj. v. aoleu.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
aoleó (eo dift.), aoléŭ și aoĭléŭ (vest), auléŭ, aŭĭléŭ, aléŭ, valéŭ și văléŭ (est), interj. de durere, mirare și admirațiune (serios orĭ ironic): Auleŭ, răŭ mă doare ! Auleŭ, ce foc! Auleŭ, ce frumoasă e! Auleŭ, da deștept maĭ eștĭ! Auleŭ și vaĭ de mine! – În nord. și vaĭléŭ (rev. I. Crg. 14,43 și 44). V. și aleleĭ și oleoleo.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aoleo ! int. strigăt de durere sau necaz (adesea ironic): aoleo și vai de mine! [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AOLEÓ interj. v. aoleu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)