Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele anunț:

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă. – Din anunța (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ANÚNȚ s.n. Înștiințare scrisă ; încunoștințare. [< anunța, după fr. annonce].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANÚNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

anúnț (anúnțuri), s. n. – Înștiințare (scrisă), aviz. – Fr. annonce.Der. anunța, vb., din fr. annoncer; anunțător, adj. (care anunță).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. – După fr. annonce.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*1) anúnț n., pl. urĭ (fr. annonce s. f., d. annoncer, a anunța. Lat. annuntius înseamnă „anunțător”). Înștiințare scrisă orĭ tipărită p. toată lumea: a publica un anunț în ziar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) anúnț, a v. tr. (fr. annoncer, d. lat. an-nuntiare. V. denunț). Fac cunoscut, public: a anunța o vînzare. Manifest: cerurile anunță gloria luĭ Dumnezeŭ. Prezic: barometru anunță timp frumos. Predic: a anunța evanghelia.
Sursa: Dicționaru limbii românești

anúnț s. n., pl. anúnțuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

anunț - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul anunța

anunț - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul anunța