ANTICRÍST s. m. v. antihrist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a anticríst s. m. – Nume dat de creștini principiului răului, Satanei și ereticilor. – Var. antihrist. – Antihîrț, s. m. (fam., pungaș, golan; se folosește drept calificativ pe jumătate ironic, pe jumătate depreciativ, dar totdeauna cu o nuanță de afecțiune sau familiaritate). Sl. anŭtichristŭ, din ngr. ἀντίχριστος. Forma cu c este neol. Var. fam. este o modificare expresivă, ca hîrța-pîrța.Sursa: Dicționarul etimologic român
ANTICRÍST s. m. v. antihrist.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *Anticríst și (vechĭ) Antihríst m. (vgr. și ngr. Antihristos, adică „contra luĭ Hristos”; vsl. Antihristŭ). Un diavol care, după cum zice Apocalipsu, se va arăta la sfîrșitu lumiĭ ca să facă răŭ, dar va fi învins de Hristos. Fig. Nelegĭuit. – Pop. Fam. Iron. Antihîrț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Anticrist m. dușman al lui Crist, demon a cărui venire (după Apocalips) va precede triumful definitiv al Evangheliei, în vremea d´apoi (numit popular Antihârț): se vede că am ajuns în vremea lui Antihârț AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANTICRÍST s. m. v. antihrist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)