ANTEPÚNERE s.f. Acțiunea de a antepune. [< antepune].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANTEPÚNERE s. f. antepoziție (1), procliză. (< antepune)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
antepunere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul antepune