ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANTECEDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. fenomen prin care un curs de apă își menține traseul, preexistent deformărilor tectonice. (< fr. antécédence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANTECEDÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Precădere, preferință. 2. (Geogr.) Fenomen prin care un curs de apă își menține traseul său general preexistent deformărilor tectonice. [Cf. fr. antécédence].
Sursa: Dicționar de neologisme
antecedénță s. f., g.-d. art. antecedénței; pl. antecedénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
antecedenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul antecedent
antecedentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul antecedent