ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ANOSTEÁLĂ s. f. (Rar) Plictiseală. – Din anosti + suf. -eală.Sursa: Dicționarul limbii române moderne anosteálă f., pl. elĭ (d. anost). Rar. Urît, plictiseală. – Și -stie (ngr. anostía).
Sursa: Dicționaru limbii românești
anosteálă (rar) s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită anosteală f. urît, plictiseală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANOSTEÁLĂ, anosteli s. f. 1. (Rar) Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 