Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele anomie:

ANOMÍE s. f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ANOMÍE1 s.f. Lipsă a autorității sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsă de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fără, nomos – lege].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANOMÍE2 s.f. Neputința de a evoca nume de persoane, de localități etc. [< fr. anomie, cf. gr. an – fără, onoma – nume].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANOMÍE2 s. f. neputința de a evoca nume de persoane, localități etc. (< fr. anomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANOMÍE1 s. f. stare de dezorganizare a societății, caracterizată prin lipsa de legi, de norme. (< fr. anomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

anomíe s. f., art. anomía, g.-d. anomíi, art. anomíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ANOMÍE s. f. Absența normelor sau valorilor sociale la nivelul individului ori al societății; dezordine, dezorganizare; p. ext. haos. – Din fr. anomie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)