ANISÓN s. m. v. anason.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANISÓN s. m. v. anason.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
anisón m. ca plantă și n., pl. oane saŭ urĭ ca marfă (ngr. și vgr. ánison, turc. anisun și pop. anasun, de unde ĭar vine ngr. anasoní; lat. anisum, fr. anis). O plantă umbeliferă cu semințe aromatice (pimpinella anisum). S. n. Rachiŭ anisonat. – În Munt. anason. V. chimen dulce.
Sursa: Dicționaru limbii românești
anison m. Mold. V. anason.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANISÓN s. m. v. anason.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)