ANGHÍNĂ s. f. v. angină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ANGHÍNĂ/ANGÍNĂ s. f. 1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor. 2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii. (< fr. angine, lat. angina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANGHÍNĂ s.f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți. 2. ◊ Anghină pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și prin dureri în regiunea inimii. [Pl. -ne, var. angină s.f. / < fr. angine, cf. germ. Angine, lat. angina < angere – a înăbuși].
Sursa: Dicționar de neologisme
anghínă s.f. (înv. și reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
anghínă, s. f. – Nanchin, țesătură de bumbac. De la Nankin, oraș din China, prin intermediul pronunțării ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt înv., astăzi se folosește mai mult nankin, din fr.Sursa: Dicționarul etimologic român ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului, care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În expr.) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Fr. angine (lat. lit. angina).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *anghínă, V. angină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
anghină f. pânză groasă de cânepă. [V. nanchin].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
anghină f. inflamațiunea gâtlejului (= fr. angine).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANGHÍNĂ s. f. v. angină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)