Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele angara:

ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcină, greutate materială, necaz, belea. [Var.: angăríe s. f.] – Din ngr. angaria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



angará (angarále), s. f.1. Obligație în bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problemă, necaz, belea. – 3. Pasăre de curte. – Var. angărie, angarie, angarea, hangara(le), angherie.Mr. angărie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde și it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, în ciuda îndoielilor exprimate de DAR; cf. boală ca nume de vite.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ANGARA, rîu în Federația Rusă (C.S.I.); 1.779 km. Izv. din L. Baikal și se varsă în Enisei. Afr. pr.: Ilim, Irkut, Oka, Kova. Navigabil între Irkutsk și Bratsk și între Boguceansk și vărsare (320 km). Mari hidrocentrale (Irkutsk – 660 MW, Bratsk – 4.500 MW și în construcție Ust-Ilimsk – 4.300 MW).
Sursa: Dicționar enciclopedic

ANGARÁ, angarale, s. f. Sarcină sau greutate materială, necaz, belea; (înv.) bir, corvadă. [Var.: angăríe s. f.] – Ngr. angaria.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

angara, angarale s. f. necaz, belea
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

angará f. (turc. angharĭa, d. ngr. angaria, d. vgr. ángaros, curier al poșteĭ persice). Corvadă, beĭlic, muncă gratuită forțată. – La Ghib. Sur. XVII, IX, angheriĭ: gloabe și alte angheriĭ. V. și angărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

angará (înv., fam.) s. f., art. angaráua, g.-d. art. angarálei; pl. angarále, art. angarálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

angarà f. 1. dare în bani sau în natură peste cele legiuite: biruri și angarale POP.; 2. muncă fără plată sau transport în folosul Statului. [Gr. mod. ANGARÌA, de unde și forma moldovenească angărie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Dificultate, greutate de ordin material, necaz, belea. [Var.: angaríe, angăríe s. f.] – Din ngr. angaria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)