ANEMOCÓRD, anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANEMOCÓRD s. n. armoniu cu corzi. (< fr. anémocorde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANEMOCÓRD s.n. Armoniu cu corzi. [Pl. -duri. / < fr. anémocorde, cf. gr. anemos – vânt, corda – coardă].
Sursa: Dicționar de neologisme
anemocórd s. n., pl. anemocórduriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ANEMOCÓRD, anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANEMOCÓRD s. n. armoniu cu corzi. (< fr. anémocorde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANEMOCÓRD s.n. Armoniu cu corzi. [Pl. -duri. / < fr. anémocorde, cf. gr. anemos – vânt, corda – coardă].
Sursa: Dicționar de neologisme
anemocórd s. n., pl. anemocórduriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)