Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele anamorfoza:

ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
Sursa: Dicționar de neologisme



ANAMORFOZÁ vb. tr. a efectua o anamorfozare. (< fr. anamorphoser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANAMORFÓZĂ s.f. 1. Imagine diformă, care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. ♦ Deformarea imaginilor în oglinzile concave, convexe etc. 2. (Biol.) Proces de evoluție progresivă care are loc de la o specie la alta. [< fr. anamorphose, cf. gr. anamorphosis < ana – peste, morphe – formă].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANAMORFÓZĂ s. f. 1. deformare a imaginii unui obiect într-o oglindă curbă sau într-un sistem optic nesferic. 2. efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal. (< fr. anamorphose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)