Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele analogic:

ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANALÓGIC, -Ă adj. 1. bazat pe analogie, prin analogie. 2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă de timp. 3. (despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) care măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (2). (< fr. analogique, lat. analogicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ANALÓGIC, -Ă adj. Bazat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. [Cf. fr. analogique, lat. analogicus].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANALÓGIC, -Ă, analogici, -e, adj. Întemeiat pe analogie. – Fr. analogique (lat. lit. analogicus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*analógic, -ă adj. (vgr. analogikós, proporțional. V. logic). Bazat pe analogie: raționament analogic. Adv. Pin [!] analogie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

analogic a. conform analogiei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin ana­logie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)