ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANALÉPTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) întăritor, fortifiant, tonic. [< fr. analeptique].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) întăritor, fortificant, tonic. (< fr. analeptique, gr. analeptikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
analéptic1 adj. m., pl. analéptici; f. analéptică, pl. analépticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită analéptic2 s. n., pl. analépticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)