Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele anagrama:

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser].
Sursa: Dicționar de neologisme

anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obținut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obținut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază. ◊ cuvântul obținut. 2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles. (< fr. anagramme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt, pentru a obține alt cuvânt; cuvânt obținut prin această schimbare. – Fr. anagramme (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*anagrámă f., pl. e (vgr. aná-gramma, d. aná, în apoĭ, și grámma, literă). Schimbarea literelor unuĭ cuvînt ca să ĭasă alt cuvînt: Roma, amor; urs, Rus.
Sursa: Dicționaru limbii românești

anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

anagramă f. strămutarea literelor unei vorbe așa ca să iasă alta: Roma, amor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)