ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANAGNÓST s. m. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. (< fr. anagnoste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANAGNÓST s.m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. în vechea Romă. [< fr. anagnoste, cf. lat., gr. anagnostes].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. (Înv.) Dascăl de biserică; țârcovnic. – Slav (v. sl. anagnostŭ < gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
anagnóst m. (ngr. anagnóstis). Cititor la biserică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
anagnost m. cititor la biserică: eram capabil să spun pe carte, cât oricare anagnost de repede NEGR. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)