Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele anacronism:

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. și epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ANACRONÍSM s. n. 1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. (< fr. anachronisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANACRONÍSM s.n. 1. Eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. Lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. [< fr. anachronisme, cf. gr. ana – în urmă, chronos – timp].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constând în fixarea unei întâmplări în alt timp decât cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

anacronísm (-na-cro-) s. n., pl. anacronísme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

anacronism n. 1. eroare de cronologie; 2. fig. faptă sau vorbă fără timp și fără loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)