AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [< amorez, cf. it. amoreggiare].
Sursa: Dicționar de neologisme
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.Sursa: Dicționarul limbii române moderne amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
amorezà v. a prinde dragoste, a îndrăgi pe cineva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită. – După fr. amoureuse.Sursa: Dicționarul limbii române moderne amoréză (înv.) s. f., g.-d. art. amorézei; pl. amorézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
amoreza - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul amorez
amoreză - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul amorez