amirá (-ále), s. f. – (Înv.) Emir, principe oriental. – Mr. amiră (împărat). Ngr. ἀμιρᾶς, din arab. amir (DAR). Din același cuvînt arab provine fr. amiral, de unde rom. amiral, s. m.; și émir, de unde rom. emir, s. m.Sursa: Dicționarul etimologic român amirá f., ca ulema (ngr. amirás, d. ar. amir. V. amiral). Cant. Sultan.
Sursa: Dicționaru limbii românești