Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele amintire:

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne


amintíre f. Aducere aminte; obĭect care-țĭ aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.
Sursa: Dicționaru limbii românești

amintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl. amintíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

amintire f. aducere aminte (nu destul de limpede).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-șl) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

amintire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul aminti