AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMIDÓN s. n. polizaharidă naturală, substanță de rezervă în plante, sub formă de granule. (< fr. amidon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AMIDÓN s.n. Substanță organică, aflată în semințe, în fructe etc. sub formă de granule, folosită în industria alimentară, chimică etc. [< fr. amidon].
Sursa: Dicționar de neologisme
AMIDON (‹ fr.) s. n. Polizaharid conținut în vegetale (grăunțe, tuberculi și fructe). Este alcătuit din amiloză și amilopectină. Prin hidroliză se transformă în glucoză. Constituie o sursă însemnată de glucide pentru alimentația omului și a animalelor. Se obține mai ales din cartofi și cereale. Se utilizează pentru prepararea glucozei, dextrinei, în industria spirtului etc.Sursa: Dicționar enciclopedic AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește, în formă de granule, în semințele, fructele, tuberculele plantelor; se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Fr. amidon (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *amidón n., pl. urĭ (fr. amidon, d. lat. ámylum, vgr. amylon, amidon). Féculă care se scoate maĭ ales din cereale și din care se face scrobeală. (E insolubilă în spirt. La 170° se preface în dextrină). Scrobeală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
amidón (substanță organică) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
amidon n. 1. feculă extrasă din cereale (grâu, porumb, secară, cartofi); 2. pastă din această feculă din care se face scrobeală albă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)