AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. – Din fr. amical, lat. amicalis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMICÁL, -Ă adj. prietenos. ◊ (adv.) prietenește. (< fr. amical, lat. amicalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AMICÁL, -Ă adj. Prietenos. ♦ adv. Prietenește. [Cf. lat. amicalis, it. amicale, fr. amical].
Sursa: Dicționar de neologisme
AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. – Fr. amical (lat. lit. amicalis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *amicál, -ă adj. (lat. amicalis). Prietenesc. Adv. Prietenește.
Sursa: Dicționaru limbii românești
amicál1 adj. m., pl. amicáli; f. amicálă, pl. amicáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită amicál2 s. n., pl. amicáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
amical a. prietenesc, prietenos.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. 2. S. n. Întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.- Din fr. amical, lat. amicalis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)