AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. ♦ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AMIÁBIL, -Ă adj. Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [< fr. amiable].
Sursa: Dicționar de neologisme
AMIÁBIL, -Ă adj. înțelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [Pr.: -mi-a-] – După fr. amiable.Sursa: Dicționarul limbii române moderne amiábil (-mi-a-) adj. m., pl. amiábili; f. amiábilă, pl. amiábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește ♦ (Despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. Pe cale amiabilă. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 