AMENDÁRE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. – V. amenda1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMENDÁRE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2. – V. amenda2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AMENDÁRE s.f. Acțiunea de a amenda și rezultatul ei. [< amenda].
Sursa: Dicționar de neologisme
AMENDÁRE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi.Sursa: Dicționarul limbii române moderne AMENDÁRE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2; modificare (cu scopul de a îmbunătăți).Sursa: Dicționarul limbii române moderne amendáre s. f., g.-d. art. amendắrii; pl. amendắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AMENDÁRE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. – V. amenda1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
AMENDÁRE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2. – V. amenda2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
amendare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul amenda