Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele ambușură:

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure].
Sursa: Dicționar de neologisme

ambușúră s. f., pl. ambușure
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

ambușúră s. f., g.-d. art. ambușúrii; pl. ambușúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Porțiune a buzelor pe care se aplică muștiucul unui instrument de suflat. – Din fr. embouchure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure].
Sursa: Dicționar de neologisme

ambușúră s. f., pl. ambușure
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

ambușúră s. f., g.-d. art. ambușúrii; pl. ambușúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Porțiune a buzelor pe care se aplică muștiucul unui instrument de suflat. – Din fr. embouchure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)