AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMBIGÉN, -Ă adj. 1. gen ~ = genul neutru. 2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat. (< lat. ambigenus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus].
Sursa: Dicționar de neologisme
ambigén2 s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; impr., în expr.) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. – Lat. lit. ambigenus.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ambigén1 adj. m., pl. ambigéni; f. ambigénă, pl. ambigéneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)