Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele ambala:

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



AMBALÁ vb. I. tr. 1. a împacheta pentru transportat. 2. a face un motor să depășească turația normală. II. refl. 1. (despre cai) a-și lua avânt. 2. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra. (< fr. /s'/emballer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AMBALÁ vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hârtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vânt; a scăpa din frâu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s')emballer].
Sursa: Dicționar de neologisme

ambalá (-léz, -át), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer.Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ambala, ambalez v. r. 1. a se mînia, a se înfuria 2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuție / perorație / dispută etc.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

AMBALA, oraș în N Indiei (Haryana), la NV de Delhi; 233,1 mii loc. (1981, cu suburbiile). Mare nod de transport. Aeroport. Ind. sticlei, hîrtiei, alim. (morărit), țesături și conf. din bumbac. Centru comercial (zahăr, cereale).
Sursa: Dicționar enciclopedic

AMBALÁ1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – Fr. emballer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

AMBALÁ2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-și lua vânt, a scăpa fără a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s')emballer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ambalá (a ~) vb., ind. prez. 3 ambaleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ambalà v. a împacheta mărfuri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)