Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele amator:

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AMATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. 1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva. 2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant. (< fr. amateur, lat. amator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


AMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care manifestă o plăcere deosebită, o predilecție pentru ceva. 2. Cel căruia îi place o artă, un sport, o meserie etc., de care se ocupă pentru propria sa plăcere, fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. [Cf. fr. amateur, lat. amator].
Sursa: Dicționar de neologisme

amatór (amatoáre), adj.1. Iubitor, doritor de... – 2. Diletant. Fr. amateur.Der. amatorism, s. n. (diletantism).
Sursa: Dicționarul etimologic român

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva. 2. Persoană care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a avea o pregătire profesională și fără a o exercita ca profesionist. – Fr. amateur (lat. lit. amator).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*amatór, -oáre adj. (lat. amator, d. amare, a ĭubi; fr. amateur). Care are gust (aplecare) spre ceva, doritor: amator de tablourĭ. Care ĭubește vre-o artă fără a o practica. V. ahotnic, diletant.
Sursa: Dicționaru limbii românești

amatór adj. m., s. m., pl. amatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. amatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

amator m. 1. cel ce are un gust pronunțat pentru ceva; 2. cel ce iubește și cultivă artele frumoase fără a le practica.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)