AMARÁRE, amarări, s. f. Acțiunea de a amara; amaraj. – V. amara.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMARÁRE s.f. Acțiunea de a amara și rezultatul ei; amaraj. [< amara].
Sursa: Dicționar de neologisme
AMARÁRE, amarări, s. f. Acțiunea de a amara; amaraj. – V. amara.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a se amărî; amărăciune. – V. amărî.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune.Sursa: Dicționarul limbii române moderne amărấre (rar) s. f., g.-d. art. amărấrii; pl. amărấriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune. – V. amărî.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
amarare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul amara
amărâre - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul amărî