Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele amînă:

AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AMÍNĂ s.f. 1. Substanță cu proprietățile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< fr. amine].
Sursa: Dicționar de neologisme

AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Fr. amine.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*amínă f., pl. e. Chim. Corp care rezultă din înlocuirea unuĭa saŭ tuturor atomilor de idrogen din amoniac saŭ idrat de amoniŭ pin [!] radicaliĭ mono- saŭ polivalențĭ aĭ idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinară și foarte volatile.
Sursa: Dicționaru limbii românești

amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

amîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu).
Sursa: Dicționarul etimologic român

amînă adv. (a 4 și mînă). Vechĭ. În mînă: cu sabia amînă. Cu zilele amînă, expus morțiĭ. A scăpa cu capu amînă, a scăpa cu vĭață. Trans. Om cu capu amînă, temerar, de o îndrăzneală nebună. De-amînă, din mînă; la îndemînă. Pe-amînă, în mînă. Mold. nord. Pe-amînile, cu mînile, pe întrecute, care maĭ de care: a apuca pe-amînile.
Sursa: Dicționaru limbii românești