AMÂNÁT1 s. n. Faptul de a amâna. – V. amâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMÂNÁT2, -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AMÂNÁT adv. (Înv. și reg.) Târziu. Vine sara amânat (HODOȘ). – V. amâna.Sursa: Dicționarul limbii române moderne amânat adv. târziu: îi punea masa cât de amânat PANN.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AMÂNAT2, -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (Înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AMÂNAT1 s. n. Faptul de a amâna. – V. amâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
amânat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul amâna