AMÂNÁRE, amânări, s. f. Acțiunea de a amâna și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără amânare = îndată. (Înv.) Cu amânare = în tihnă. – V. amâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMÂNÁRE, amânări, s. f. Acțiunea de a amâna. ◊ Loc. adv. Fără amânare = îndată. (Înv.) Cu amânare = în tihnă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
amânáre s. f., g.-d. art. amânắrii; pl. amânắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită amânare f. fapta de a amâna și rezultatul ei: zăbavă, întârziere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AMÂNÁRE, amânări, s. f. Acțiunea de a amâna și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără amânare = îndată. (Înv.) Cu amânare = în tihnă. – V. amâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
amânare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul amâna
amânare - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul amânar
amânare - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul amânar