Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele am, mancat:

Am, simbol chimic pentru americiu.
Sursa: Dicționar enciclopedic



1) am, avút, a avea v. tr. (lat. habére, a avea, ĭar rom. am e contras din avem, ca' n am avut eŭ sau noĭ. – Am, aĭ, are, avem, avețĭ, aŭ; aveam, avuĭ; am avut eŭ, am avut noĭ; avusesem; voĭ avea; voĭ fi avut; să am, să aĭ, să aĭbă și aĭvă, să avem, să avețĭ, să aibă și aivă; aș avea; aĭ, aĭbă, avețĭ, aĭbă; a avea, avere; avut). Posed: am avere, merit onoare. Simt: am curaj, gust de vorbă (dar mĭ-e frică, mĭ-e sete, mĭ-e poftă). Obțin: cu un franc aĭ o găină, veĭ avea un premiŭ. Am dimensiunea de: Etna are peste treĭ miĭ de metrĭ. Trebuĭe (cu inf. subj. orĭ supinu): am a scrie, am să scriŭ, am de scris. Cost, am prețu de (Pop.): aceasta [!] carte are un franc (maĭ des și maĭ lămurit costă un franc). V. refl. Îs în relațiune: mă am bine cu el. Mă refer: A se are la B, ca C la D. V. ajutător care servește la formarea perfectuluĭ (am zis) orĭ a viitoruluĭ (am să zic). A avea, a fi: n' are cine să mă ajute (nu e cine să mă ajute).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) am v. ajutător al optativuluĭ, V. aș 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*am vb. v. aveá1, aveá2
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MÂNCÁT1 s. n. Faptul de a mânca.Expr. A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). – V. mânca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÂNCÁT2, -Ă, mâncați, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a hrănit; sătul. 2. Ros, măcinat, distrus. ♦ Spec. (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat, stricat. – V. mânca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mâncát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mâncat a. ros: mâncat de putregaiu OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÂNCÁT2, -Ă, mâncați, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a hrănit; sătul. 2. Ros, măcinat, distrus. ♦ Spec. (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat, stricat. – V. mânca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÂNCÁT1 s. n. Faptul de a mânca.Expr. A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). – V. mânca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

am - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul avea

am - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul avea

mâncat - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mâncat

mâncat - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mâncat

mâncat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul mânca

am - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, plural - pentru cuvantul avea

Am - Invariabil - pentru cuvantul Am