ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din alamă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
alămí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 să alămeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. T r a n z. A acoperi sau a sufla (un obiect) cu un strat subțire de alamă.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane