ALTÉȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALTÉȚĂ s. f. titlu dat principilor și principeselor. (< it. altezza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALTÉȚĂ s.f. Titlu dat principilor și principeselor; înălțime. [Pl. -țe. / < it. altezza].
Sursa: Dicționar de neologisme
ALTÉȚĂ, altețe, s. f. Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare. – It. altezza (fr. altesse).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *altéță f., pl. e (fr. altesse, d. it. altezza, înălțime). Titlu de onoare dat principilor și principeselor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
altéță (titlu) s. f., art. altéța, g.-d. art. altéței; pl. altéțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Altéță (termen de adresare) s. f.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
alteță f. titlu de onoare dat principilor și principeselor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ALTÉȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)