ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ALTERCÁȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen. -iei, var. altercațiune s.f. / cf. fr. altercation, lat. altercatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
ALTERCÁȚIE s. f. ceartă; dispută violentă. (< fr. altercation, lat. altercatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. – Fr. altercation (lat. lit. altercatio, -onis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne altercáție (dispută) (-ți-e) s. f., art. altercáția (-ți-a), g.-d. art. altercáției; pl. altercáții, art. altercáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 