ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ALÉNE2 (< fr. {i}) s. f. pl. 1. Hidrocarburi aciclice nesaturate, cu două duble legături cumulate și cu formula generală CnH2n-2. 2. (La sg.) Primul termen al seriei de hidrocarburi cu duble legături cumulate.Sursa: Dicționar enciclopedic ALÉNE1 (‹ a3 + lene) adv. Fără grabă, încet; agale.Sursa: Dicționar enciclopedic aléne adv. (a 4 și lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aléne adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită alene a. și adv. leneș: susurul alene al vântulețului OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
alene - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul alenă
alene - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul alenă
alene - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul alenă