ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Din albastră + suf. -iță.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa [!] vara). – Și albăstrea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
albăstríță s. f., g.-d. art. albăstríței; pl. albăstríțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită albăstriță f. V. albăstrea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
albăstrita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul albăstrit
albăstrită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul albăstrit