Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele ajur:

AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură; rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei țesături. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



AJÚR s. n. 1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite. ◊ rărituri de-a lungul unei țesături. 2. ornament cu perforații. (< fr. ajour)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AJÚR s.n. 1. Broderie artistică pe pânză, constând din spații rărite obținute prin scoaterea unor fire. ♦ Rărituri de-a lungul unei țesături, produse în timpul țesutului. 2. (Arhit.) Ornament cu perforații, care permite pătrunderea luminii. ♦ Ornament format din găuri practicate într-o placă de metal ori în pereții unui vas de lut. [Pl. -ruri. / < fr. ajour].
Sursa: Dicționar de neologisme

ajúr, adv. – Cu broderie, cu găurele. Fr. à jour.Der. ajur, s. n.; ajura, vb. (a broda).
Sursa: Dicționarul etimologic român

AJÚR, ajururi, s. n. Broderie artistică pe o țesătură din care s-au scos anumite fire. ♦ Rărituri în lungimea (și în lățimea) unei țesături, produse în timpul țesutului sau, la tricouri, printr-un sistem de legare pe sărite a firelor. – Fr. ajour.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*ajúr n., pl. urĭ (fr. ajour, de la jour, zi, lumină). Ceabac: batistă cu ajur saŭ cu ajururĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ajúr s. n., pl. ajúruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ajur adv. străvăzător, cu mici găurele: danteluțe lucrate ajur AL. (= fr. à jour).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AJÚR, ajururi, s. n. Broderie artistică făcută pe o pînză din care s-au scos în prealabil anumite fire pentru a obține spații rărite. Față de masă cu un ajur frumos.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane