AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ajúngere (rar) s. f., g.-d. art. ajúngeriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AJUNGÉRE s. f. Faptul dea aj unge; atingere a unui scop. Cînd ajungerea frumuseții Este-atit de lesnicioasă, Nu-i minune că nici una n-a voit a fi frumoasă ? COȘBUC, P. I 75.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
ajungere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ajunge