AIÉSTA1, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-ies-] – V. aiest.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AIÉSTA2, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AIÉSTA, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var.: aísta pron. dem., adj. dem.] – V. aiest.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a AIÉSTA1, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.Sursa: Dicționarul limbii române moderne AIÉSTA2, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.] – V. aiest.Sursa: Dicționarul limbii române moderne aiésta/aísta (reg.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. aiéstuia/aístuia, pl. aiéștia/aíștia; f. aiásta, g.-d. aiésteia/ aísteia, pl. aiéstea/aístea, g.-d. m. și f. aiéstora/aístoraSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AIÉSTA, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var: aísta pron. dem., adj. pron. dem.] – V. aiest.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
AIÉSTA1, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
AIÉSTA2, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Mold., Transilv.) Acesta. Apoi mai îmi vine a crede că aiasta-i țara spinilor și n-am încotro.# CREANGĂ, P. 203. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane