AGÚDĂ, agude, s. f. (Reg.) Dudă. – Din sl. agoda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGÚDĂ, agude, s. f. (Reg.) Dudă. – Slav (v. sl. agoda).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
agúdă f., pl. e (vsl. agoda și ĭagoda, bg. rus. ĭágoda. Bern. 1,25). Est. Dudă. – În Ban. Olt. ĭágodă (după sîrb.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
agúdă (reg.) s. f., g.-d. art. agúdei; pl. agúdeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AGÚDĂ, agude, s. f. (Reg.) Dudă. – Din sl. agoda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AGÚDĂ, agude, s. f (Mold.) Dudă. Mi-e dulce umbra Și-aguda-i dulce-n cerul gurii. BANUȘ, în POEZ. N. 30. Frunză verde de agude, Ian vezi, frate, ce s-aude? ALECSANDRI, P. P. 257.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane