AGROBIOLÓG, -ÓGĂ, agrobiologi, -oge, s. m. și f. Specialist în agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agrobiologie (derivat regresiv). Cf. rus. agrobiolog.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGROBIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în agrobiologie. (< rus. agrobiolog)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AGROBIOLÓG, -Ă s.m.f. Specialist în agrobiologie. [< fr. agrobiologue].
Sursa: Dicționar de neologisme
AGROBIOLÓG, agrobiologi, s. m. Specialist în agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agro- + biolog.Sursa: Dicționarul limbii române moderne agrobiológ (a-gro-bi-o-) s. m., pl. agrobiológiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AGROBIOLÓG, -ÓGĂ, agrobiologi, -oge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agrobiologie (derivat regresiv). Cf. rus. agrobiolog.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AGROBIOLÓG, agrobiologi, s. m. Specialist în agrobiologie. Această concepție fixistă, metafizică și antimaterialistă, conform căreia caracterele dobîndite de organismele vegetale și animale nu pot fi transmise din generație în generație, nu pot fi deci moștenite, a fost nimicită în urma descoperirilor experimentale și practice făcute de marele agrobiolog Miciurin și de elevii săi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 9/5.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane