AGONISEÁLĂ, agoniseli, s. f. (Pop.) Ceea ce agonisește cineva; economii, agonisită. ♦ Câștig (dobândit prin muncă). – Agonisi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGONISEÁLĂ s. f. Ceea ce se agonisește; economii. – Din agonisi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
agoniseálă f. pl. elĭ. Acțiunea de a agonisi. Lucru agonisit, avere strînsă cu greŭ: asta e toată agoniseala mea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
agoniseálă (pop.) s. f., g.-d. art. agonisélii; pl. agoniséliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită agoniseală f. câștig cu trudă, folos din muncă: le dă toată agoniseala.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AGONISEÁLĂ, agoniseli, s. f. (Pop.) Ceea ce agonisește cineva; economii; agonisită. ♦ Câștig (dobândit prin muncă). – Agonisi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AGONISEÁLĂ s. f. Ceea ce se agonisește; cîștig mic dobîndit prin muncă; economii. V. venit. Au ajuns fata. babei acasă, fără nici o agoniseală. SBIERA, P. 211. Le da [copiilor] toată agoniseala lor dintr-o zi. ISPIRESCU, L. 174. ♦ (Rar) Activitate, muncă desfășurată în vederea agonisirii. Greierele în vremea agoniselii cîntă, Și iarna cere să se împrumute. PANN, P. V. I 150.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane