AGITATÓR, -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f., s. n. I. S. m. și f. Persoană care face agitație (politică) în vederea unei acțiuni. ♦ Mijloc prin care se realizează agitația (3). II. S. n. 1. (Chim.) Dispozitiv sau aparat care servește la amestecarea substanțelor solide sau fluide în vederea omogenizării lor. 2. Organ de mașină montat în rezervoarele mașinilor de stropit, de prăfuit, de împrăștiat îngrășăminte, de semănat etc. – Din fr. agitateur, (I) și rus. aghitator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGITATÓR s.n. 1. Dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor sau la activarea transmiterii de căldură. 2. Dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material pentru a ieși mai ușor printr-un orificiu. [Cf. fr. agitateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
AGITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care îndeplinește sarcini de agitație politică, de lămurire, de mobilizare a maselor. ♦ Organ, mijloc de agitație. [< agita + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme
AGITATÓR, -OÁRE s. n. 1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură. 2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material. (< fr. agitateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AGITATÓR1, agitatoare, s. n. 1. Dispozitiv sau aparat care servește la amestecarea mai multor lichide, a unor lichide cu solide etc. 2. Dispozitiv care servește la punerea în mișcare a granulelor unui material, pentru a ușura ieșirea lor printr-un orificiu. – Fr. agitateur.Sursa: Dicționarul limbii române moderne AGITATÓR2, -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care duce muncă de agitație politică, de lămurire, convingere și mobilizare a maselor în vederea unei acțiuni. ♦ Mijloc prin care se realizează agitația. – Fr. agitateur (lat. lit. agitator, -oris).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *agitatór, oáre adj. (lat. agitator). Care agită: agitator al plebiĭ. V. demagog.
Sursa: Dicționaru limbii românești
agitatór1 (persoană) s. m., pl. agitatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită agitatór2 (dispozitiv) s. n., pl. agitatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită agitator m. cel ce caută a răscula poporul în contra legilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AGITATÓR, -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f., s. n. I. S. m. și f. Persoană care face agitație (politică) în vederea unei acțiuni. ♦ Mijloc prin care se realizează agitația (3). II. S. n. 1. (Chim.) Dispozitiv sau aparat care servește la omogenizarea unui amestec de substanțe. 2. Organ de mașină montat în rezervoarele mașinilor de stropit, de prăfuit, de împrăștiat îngrășăminte, de semănat etc. – Din fr. agitateur, (I) și rus. aghitator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AGITATÓR1, agitatoare, s. n. Dispozitiv mecanic care servește la amestecarea lichidelor, la amestecul lichidelor cu solide sau pentru activarea transmisiunii de căldură.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
AGITATÓR2, -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care duce muncă de agitație politică, de lămurire, convingere și mobilizare a maselor în vederea unei acțiuni. [Propagandistul] trebuie să dea « multe idei », atît de multe, încît numai un număr (relativ) mic de persoane vor putea să-și însușească dintr-o dată toate aceste idei în totalitatea lor... Agitatorul însă, vorbind despre aceeași chestiune, va alege exemplul cel mai izbitor și mai cunoscut auditorului. LENIN, C. 79. Datoria agitatorilor este de a sprijini puternic extinderea sistematică a metodelor înaintate, de a fi ei înșiși, prin munca lor, în aplicarea metodelor înaintate, un exemplu vrednic de urmat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2664. ♦ Organ, mijloc prin care se realizează agitația. Ziarul nu este numai un propagandist colectiv și un agitator colectiv, ci și un organizator colectiv. LENIN, O. V 10.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane