AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe, sprinteneală, vioiciune. ♦ Îndemânare. – Din fr. agilité, lat. agilitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AGILITÁTE s. f. calitatea de a fi agil; sprinteneală, îndemânare. (< fr. agilité, lat. agilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AGILITÁTE s.f. Sprinteneală, vioiciune, suplețe. [Cf. fr. agilité, lat. agilitas].
Sursa: Dicționar de neologisme
AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe. – Fr. agilité (lat. lit. agilitas, -atis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *agilitáte f. (lat. agílitas, -átis). Agerime, sprintenie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
agilitáte s. f., g.-d. art. agilitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită agilitate f. mare ușurință de a se mișca, de a se mlădia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe, sprinteneală, vioiciune. ♦ Îndemânare. – Din fr. agilité, lat. agilitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări, suplețe. V. agerime. Acrobatul dă dovadă de multă agilitate. ♦ Ușurință în executarea la un instrument muzical a unei bucăți grele. V. virtuozitate.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
