AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant.[Pr.: -ghi-o-] – Cf. rus. adiutant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGHIOTÁNT s.m. Adjutant. [Cf. rus. adjutant, fr. aide de camp].
Sursa: Dicționar de neologisme
aghiotant, aghiotanți s. m. (intl.) 1. hoț începător 2. complice la o crimăSursa: Dicționar de argou al limbii române AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lângă un comandant militar. [Pr.: -ghi-o-] – Rus. adjutant.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *aghiotánt, V. adjutant.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aghiotánt (-ghio-) s. m., pl. aghiotánțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aghiotant m. pop. V. adiutant.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant. – Cf. rus. a d i u t a n t.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lîngă un comandant militar. Gîgîlicea Ionel, care făcea pe aghiotantul lui Grigoraș, venea fugind de-i scăpăra opincuțele și vestind că « vin soldații! ». BUJOR, S. 172. După cîteva zile de ședere în Cotroceni, unde venea tot orașul să ne vadă și să ne aducă hrană, într-o noapte veni un aghiotant al lui Omer-Pașa, cu șapte trăsuri brașovene, și ne anunță că este ordin să plecăm îndată. BOLINTINEANU, O. 263. - Pronunțat: a-ghi-o- și a-ghio-.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane